Selfie – Interior Mirrors

I am constantly wondering what is the precise thing that defines me.
Is it my brain, my body or my dreams? Or maybe my friends, the books that I read, the places that I like to go to?
One of the projects that I loved to illustrate was an anthology of short stories about identity, published at Arthur Publishing House in 2018. The chapter I chose is called Interior Mirrors.

Adela Greceanu – Darul capriciosului tău creier/The gift of your whimsical brain

Ai 40 de ani și, într-o bună dimineață, care nu părea diferită de cele dinainte, brusc retrăiești cu o intensitate care te uimește, senzația de la 6 ani, cînd plecai la școală în diminețile de iarnă atît de geroase, că ți se lipeau nările una de alta. Sau ai 23 de ani și dintr-o dată îți amintești cum de-abia știai să mergi și te duceai pînă în fundul grădinii, unde te trimiseseră părinții cînd deja se făcuse noapte, să le aduci prune, ca să-ți verifice astfel curajul. Îți amintești nu cu mintea, ci cu tot corpul tău mare de-acum corpul mic de-atunci care alerga voios pe cărarea întunecată, fără frică și fără curaj, căci nu știa încă nici ce-i frica, prin urmare nici ce-i curajul.

You’re 40 and, one morning, which doesn’t look different from the ones before, you suddenly relive with an amazing intensity, the feeling of being 6, when you go to school on such cold mornings that your nostrils freeze together.
Or you’re 23 and suddenly remember how you could barely walk and you went to the bottom of the garden, where your parents sent you while it was getting dark, to bring plums and check your courage. You remember not with your mind, but with your whole adult body your little body running wildly on the dark path, without fear or courage, for you did not know yet what fear was, nor what courage was.

*

Ioana Both – Eu scriu pe două voci cu mine / I’m writing with myself on two voices

*

Lavinia Braniște – Maimuțica Cici / Little monkey Cici

*

Ana Maria Sandu – Andreea. Deea

N-a mai scos nici o vorbă în ziua aceea. Și nici n-a vrut să scrie cu ceilalți copii, cînd le-am propus să construiască un text pornind de la versul Simonei Popescu: „Eu am venit pe lume ca să”. I-am respectat tăcerea, dar ne făcuse curioase. Știam doar că o cheamă Andreea și are 14 ani.

She didn’t say a word that day. And she didn’t even want to write with the other children when I proposed to build a text from the Simona Popescu verse: “I came into the world to” I respected her silence, but she made us curious. I only knew her name was Andreea and she was 14 years old.

*

Horia Corcheș – Selfie cu Ileana Cosînzeana / Selfie with Ileana Cosînzeana

*

Laura Grünberg – Un selfie, diverse degete de la picioare și o telenovelă / A selfie, some toes and a soap opera

*

Radu Paraschivescu – Sunt / I am

Sunt plaja Calahonda din Nerja, în Andaluzia lui Garcia Lorca, a împăratului Adrian şi a lui El Cordobés. Sunt Calle Hernando de Carabeo, pe care te plimbi dimineaţa ca să mângâi labradorul tolănit pe iarbă, cu capul scos printre şipcile depărtate ale unui gard de vilă, înainte să coteşti la stânga pe sub o arcadă de piatră albă şi să dai nas în nas cu o carte poştală care-ţi ia piuitul.

I am Calahonda beach in Nerja, in the Andalusia of Garcia Lorca, of the Emperor Hadrian and of El Cordobés. I’m Calle Hernando de Carabeo, the road you walk in the morning to caress the labrador lying on the grass, its head stuck out the slats in the villa fence, before you turn left under a white stone arch and bump into a postcard that takes your breath away.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s