Un exercițiu de bandă desenată inspirat de romanul lui Matei Vișniec Negustorul de începuturi de roman, temă pentru atelier din anul 3.

“Atâta vreme cât mă aflu în fața computerului și scriu, simt că viața mea îmi aparține integral. Nu o împart decât cu ecranul, devenit un fel de oglindă abisală a ființei mele și cu tastatura pe care îmi alunecă degetele.
De când am învățat să scriu după metoda oarbă, existența mea a devenit un fel de pâlnie: mă scurg direct din creierul meu pe ecran. […]
Dar sunt și momente când mă rup. […] În astfel de momente, viața mea începe să nu-mi mai aparțină. Ea se dizlocă și se fărâmițează în gesturile mele și în obiectele atinse sau văzute de mine.
[…]
– V-am văzut ieri cu săpăliga. Ce semănați anul acesta?”