Micul crocodil începe să prindă contur şi prietenii lui stau şi ei cuminţi la coadă, la vârful peniţei. Care plânge cu lacrimi de crocodil. Ar folosi, parşiva, toate culorile posibile din infinitul mic, dar nu am de gând s-o ascult, pentru nimic. Prefer să las povestea să mai şadă trei zile pe pervaz. Şi apoi mai discutăm. Mâine mă duc să-mi umplu rezervele de tuş verde magic, special pentru micul crocodil. Ştiu eu o brână ascunsă de ochii pământenilor de rând.
